DEPRESIA – O AFECŢIUNE A MINŢII (3)

Publicat pe 30 martie 2015 de danielaaprodu

          Capitol din cartea  CULOAREA  VIEȚII  de Daniela Buruiana Aprodu

Am revenit. După cum v-am promis, am să vă explic despre faptul că nu există nici o legătură între această afecţiune şi suflet, cea de-a treia parte componentă a fiinţei umane. Falsa legătură a fost creată în mod artificial de unii slujitori ai bisericii pentru a fideliza o parte din populaţie, din păcate ignorantă dar şi foarte numeroasă.

E bine de ştiut că sufletul este, în esenţa lui, legatura noastră cu Dumnezeu (Dumnezeul din noi, cum ar spune unii). El nu poate fi văzut, mirosit sau atins, pentru că este energie pură, divină. El este Dumnezeu individualizat. Adică, acea parte din noi care face să ne deosebim de alţi semeni  de-ai noştri, să ne particularizăm. Asta nu înseamnă că suntem singuri în existenţa noastră, ci doar că suntem unici în cadrul Întregului din care facem parte.

Universul, care este de fapt Dumnezeu, este fără început și fără sfârșit. Iar noi suntem o părticică din el. Sau, dacă vreți, din EL.

Această energie superioară, care este sufletul, nu cunoaşte  emoţiile pe care le are corpul aflat în permanenţă sub comanda minţii. Drept urmare, se ridică o întrebare logică :  Cum poate să doară, să sufere, să plângă  ceva care se manifestă doar ca energie pură? Răspunsul este de bun simţ şi îl poate da oricine, care gândeşte cât de cât.  Această formă superioară de energie poate deveni vindecătoare sau ajutătoare doar atunci când o conştientizezi şi intri pe vibraţia ei energetică. Adică atunci cănd rezonezi cu ea. Pentru că ea este superioară materiei fizice din care suntem constituiţi.

Multă lume foloseşte expresia „mă doare sufletul”. Poate renunţi la ea, pentru că tocmai ti-am explicat că sufletul nu poate să doară. El doar ESTE şi atât. Ceeace recepţionezi ca fiind durere este corpul fizic, supus probabil la unele provocări dureroase şi pe care mintea ţi le trimite ca fiind rele pentru tine. Ăsta şi numai ăsta este motivul pentru care invocăm dureri de cap, dureri de inimă, de stomac etc.

Dacă mintea şi corpul uman au emoţii care se manifestă în planul fizic, sufletul cunoaşte doar ceea ce este Dumnezeu. Adică IUBIREA. Asta-i hrana plăcută sufletului şi doar cu asta se întreţine – cu iubirea de sine, de semeni, de pace, de admiraţie. Şi nu sunt singurele, poţi să le descoperi şi tu. Ele sunt vibraţiile energetice superioare din corpul nostru pe care, din păcate, le ignorăm în loc să rezonăm cu ele. Acordăm atenţie în special emoţiilor ce ţin de lumea materială, încât acestea ne domină viaţa. Să priveşti cu admiraţie un tablou, să săruţi un copil sau să întinzi o mână de ajutor unui om căzut, nu mai impresionează pe nimeni şi e trecut la capitolul indiferenţă.

Din ce observ în jurul meu, la unii oameni pe care i-am cunoscut sau cu care am interacţionat, lumea a cam pierdut direcţia de mers şi o tot ia pe arătură. Dacă nu ai înţeles ce-am vrut să spun, începe prin a te uita la tine, la viaţa ta. Dacă îţi place, e OK.  Ai liberul arbitru, aşa că poţi face ce vrei.

Unii vor să ne convingă că Dumnezeu e un bărbat, care locuiește în cer, și ne numără păcatele, ca să ne pedepsească după ce murim.

Am făcut această scurtă incursiune în foarte complexul sistem al sufletului pentru a înţelege că el nu are nici o legătură cu depresia, afecţiune care are la bază multă negativitate, frică şi supărare. Ele nu pot fi depăşite decât dacă tu alegi să le schimbi, să renunţi la ele. Cum? Simplu – alege să le schimbi. Doar tu poţi face acest lucru şi ai la îndemână toate instrumentele necesare. Foloseşte-le, nu te opreşte nimeni.

Depresia ca fenomen social se manifestă diferit, de la individ la altul.  Ea  apare şi datorită temerilor multor oameni la gândul părăsirii corpului fizic. Pentru că mii de ani, oamenii au fost ameninţați că după aşa zisa moarte, vor fi pedepsiţi, vor fi supuşi la tot felul de cazne, iar asta a băgat spaima în marea majoritate a oamenilor. Dacă accepţi ideea că toţi suntem creaţia lui Dumnezeu, oare de ce acesta, într- un moment de furie(?!)  și- ar pedepsi propria lui creaţie, băgând groaza în ea încă de pe acum?. Oare aşa face un creator?  Un pictor işi distruge lucrarea înainte de a o expune ? Sau un scriitor  îşi rupe manuscrisul înainte de a fi dat la o editură ? Oare îi place lui Dumnezeu să ne vadă tremurând de frică? Eu nu cred aşa ceva. Eu sunt convinsă că Dumnezeu ne vrea sănătoşi, optimişti şi veseli. Lui Dumnezeu îi place umorul, pentru că doar el l-a inventat.  Dumnezeu este iubire. Iar iubirea nu doare. Suferinţa (era să spun şi prostia) doare. Dumnezeu se află în lucrurile şi faptele minunate, pe care uneori le facem şi prin care descoperim cine suntem, de ce suntem aici şi unde plecăm, după ce încheiem ciclul vieţii de pe Pământ.

Despre acest moment vorbeşte ECKHART TOLLE  în cartea „Puterea prezentului”. El defineşte  astfel secretul vieţii şi al aşa zisei morţi :”Să mori îninte de a muri şi să descoperi că nu există moarte”.  Viaţa e veşnică, ea nu se termină niciodată. Îşi schimbă doar forma.

Iar  NEALE  DONALD  WALSCH,  în celebra sa trilogie, „Conversaţii cu Dumnezeu”, afirmă :”Majoritatea oamenilor nu sunt pregătiţi să audă ce spune Dumnezeu, atunci când Dumnezeu spune ceva. De obicei, ei aşteaptă două mii de ani.”

Neale Donald Walsch, omul care a conversat cu Dumnezeu. Ceea ce putem face fiecare, pentru că și noi suntem o părticică din Creator.

Am dat aceste citate pentru că foarte multe persoane devin depresive, în urma unor decese (rude, prieteni) care le-au afectat viaţa, şi nu ştiu sau nu pot să depăşească momentul dramatic prin care trec. Alţii, odată cu trecerea anilor, devin depresivi la gândul că vor pleca din această lume şi cine ştie ce îi aşteaptă dincolo, că vor fi pedepsiţi sau chiar surghiuniţi. Dragilor, renunţaţi la acest mod de gândire, care nu vă aduce decât suferinţă şi nefericire. Eu vă spun că alături de Dumnezeu nu poate fi decât minunat, magnific. Aşa că vă sfătuiesc să reînvăţaţi să iubiţi, dacă  aţi uitat, să vă îndrăgostiţi, dacă găsiţi de cine, şi să gândiţi doar la bucuria vieţii pe care încă o mai trăiţi, aşa cum este ea, cu bune şi cu rele.  Fugi de singurătate şi de izolare, care vor face casă bună cu depresia. Dacă nu vrei să cauţi companie la oameni, e bun şi un animal de casă, care să- ți reamintească de faptul că nu eşti singur pe lume. Pentru că, oricum, nu ai cum să fii singur.

Nu e nevoie să vorbești. E suficient să te uiți în ochii persoanei iubite, ca să-ți dai seama că nu ești singur pe lume.

În încheierea acestui subiect, poţi constata singur care sunt efectele devastatoare ale minţii necontrolate asupra unor semeni de-ai noştri(deşi îmi este greu să îi consider aşa). Priveşte la accidentul care a avut loc zilele acestea în Alpii francezi, dezastru provocat de  mintea  bolnavă a unui tânăr de 28 de ani. Individul,  care  suferea de  depresie de mulţi ani, se sinucide distrugând vieţile atâtor oameni odată cu el. O dovadă mai clară a faptului că această afecţiune este direct dependentă de modificările care apar la nivelul nostru mental, nu poate fi mai elocventă.  Pentru că,  aşa  cum am mai spus, mintea poate fi sclipitoare, dar şi distrugătoare, dacă nu e ţinută sub controlul conştiinţei noastre.

                                             – SFÂRȘIT –

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , | 3 comentarii

DEPRESIA – O AFECŢIUNE A MINŢII (2)

Publicat pe 27 martie 2015 de danielaaprodu

          Capitol din cartea  CULOAREA  VIEȚII  de Daniela Buruiana Aprodu

Cu siguranţă multă lume ştie că stresul este cel care stă la baza depresiei, aşa după cum am mai şi spus. Ritmul infernal şi agresivitatea vieţii cotidiene au repercursiuni evidente asupra vieţii fiecăruia dintre noi. Unii reuşesc să depăşească aceste obstacole şi să se adapteze, integrîndu-se în societate, alţii nu. Aceştia din urmă vor face cunoştinţă foarte repede cu depresia, dar mai întâi, cu ruda ei apropiată, STRESUL.

Un om lovit de depresie nu mai e în stare de nimic.

În opinia mea, stresul nu este imposibil de eliminat din viaţa ta. Iar dacă ai dori cu adevărat acest lucru, chiar ai reuşi. Pentru asta, ar trebui să schimbi lumea în care trăieşti. Ţi se pare că spun vorbe mari, dar la nivelul unei conştiinţe  colective extinse chiar se poate. Această schimbare la nivel macro este posibilă doar atunci când fiecare face o schimbare la nivel micro, adică în propria lui lume. Dacă nu poţi face absolut nimic pentru a schimba ceva din felul cum funcţionează societatea în care trăieşti, atunci foloseşte umorul ca mijloc de apărare. Râzi cât mai mult, citeşte sau vizionează filme care îţi crează o stare de bună dispoziţie.  E o soluţie la îndemâna oricui şi foarte sănătoasă.  Dacă totuşi vrei să faci unele schimbări în viaţa ta, începe prin a  renunţa la unele lucruri sau la unele persoane. Adică la unele lucruri care ţin de domeniul trecutului şi care îţi tot amintesc de unele evenimente neplăcute prin care ai fost obligată să treci. Şi tot aşa poţi renunţa la unele prietenii conjuncturale sau ocazionale. Nu mă refer deloc la prietenii adevăraţi sau la rudele dragi. Aşa am facut şi eu. Acesta a fost, de fapt, primul pas spre vindecarea depresiei. Apoi renunţă să mai urâşti, să duşmăneşti, să ai frică sau spaime, să te cerţi sau să întreţii conflicte. Ele aduc o mare încărcătură negativă în viaţa ta, grăbind şi procesul de îmbătrânire al organismului. Iar în final, dar nu în ultimul rând, schimbă-ţi modul de alimentaţie şi împrieteneşte-te cu fructele şi legumele. După o perioadă de timp, nu prea mare, vei constata că nu mai eşti agresiv, nu mai ai gânduri  sumbre şi parcă lumea nu mai este atât de ostilă. simţi chiar că ai energie bună în tine, care te îndeamnă să faci tot felul de lucruri. Subliniez,  violenţa şi agresivitatea,  pe care o au unii oameni, provine şi de la animalele sacrificate pentru a fi mâncate, îngrozite şi speriate, şi ele ca şi tine, în faţa călăului care le va curma viaţa. Încearcă să reduci carnea cât mai mult, dacă nu poţi renunţa la ea. Probabil că unii cititori s-au şi plictisit deja de sfaturile mele şi au preferat să citească sau să facă altceva. Nici o problemă. Eu ştiu sigur că cei ce mă citesc sunt cel puţin la fel de inteligenţi ca mine, deci de la ei aştept să vină unele schimbări în societatea în care trăim. Doar acest gen de persoane au dus omenirea mai departe. Aşa a fost întotdeauna şi aşa va fi mereu. Deşi unii au rămas şi acum în peşteri sau în evul mediu.

Unii dintre semenii noștri au rămas în Epoca de Piatră. Cu gândirea, desigur.

Pseudo-specialişti, care îşi dau cu părerea în domeniul depresiei, duc această afecţiune în zona sufletului. Dacă aş spune că o imbecilitate mai mare nu am auzit, unii s-ar supăra. Dar o spun, pentru că eu nu pot fi de acord să prosteşti şi să minţi oamenii. Se ocupă alţii cu aceste activităţi.

Pentru a lămuri pe unii care vor să audă şi altceva decât ce li se spune, hai să vedem din ce suntem compuşi noi oamenii. Bineînţeles că toată lumea zice că ştie, deşi eu nu sunt convinsă de acest lucru. Din carne, sânge, piele, oase şi altele pentru că aşa am învăţat la şcoală sau am auzit prin vecini.  Aşa este, dar aceste componente fac parte din corpul fizic al fiecărui individ în parte.  Mai sunt alte două părţi ale fiinţei umane pe care multă lume nu le prea bagă în seamă. Mă refer la minte şi suflet. Acestea două, împreună cu corpul tău fizic, coexistă în permanenţă şi întotdeauna.  În momentul când acorzi mai multă atenţie unei părţi, din acest întreg, în detrimentul celorlalte două, apare un dezechilibru între ele. Care duce la tot felul de boli sau alte situaţii neplăcute.

Din păcate, oamenii acordă cam toată atenţia corpului lor. De care au grijă maximă. Astfel, îi dau să mănânce ce pofteşte, îi dau să bea cât şi ce vrea, îl îmbracă, îl încalţă, îl dau cu parfumuri şi deodorante şi îi oferă sex după dorinţe sau necesităţi. În acest timp, mintea, lăsată de capul ei, necontrolată şi nesupravegheată, o poate lua razna şi te poate duce fără să-ţi dai seama, unde vrea ea. Uneori în zone obscure, vecine cu infracţiunea, alteori la gesturi  tragice, cum ar fi sinuciderea. Asta dacă nu vei lua direct drumul balamucului, unde vei deveni un fel de legumă modificată genetic, adică îndopată cu pastile şi injectată cu tot felul de seruri sau perfuzii.

Dacă lași mintea s-o ia razna vei ajunge o legumă, la balamuc.

Sper că am convins unii cititori de faptul că mintea noastră poate distorsiona şi modifica, oricând, realitatea cotidiană. Astfel încât albul să devină negru, dulcele sărat, iar dragostea să se transforme în ură sau duşmănie. Până nu coştientizezi această deformare şi contorsionare a realităţii efective, care se susţine prin ea insăşi, depresia nu se poate vindeca. Oricâte  rugăciuni la cel de sus ar face unii, oricâte spovedanii de iertare ar mărturisi alţii, chiar dacă se duc la slujitori ai unor religii, la duhovnici sau vrăjitoare, depresia pentru ei nu  are leac. Aceşti oameni trişti o vor duce în spinare până îşi vor lua la revedere. De la viaţă, desigur, nu de la depresie. Aceasta n-a făcut decât să-i ajute să nu se mai chinuie pe Pământ degeaba. Ăsta este modul de funcţionare a acestui mecanism atât de complex  şi minunat care este mintea umană. Care poate fi şi sclipitoare dacă ai grijă de ea, dar poate fi devastatoare dacă nu o mai controlezi. Doar tu poţi alege varianta pe care o preferi.

În concluzie dragilor, deveniţi conştienţi şi căutaţi cauzele care vă produc necazuri în viaţă doar cu ajutorul minunatului instrument pe care îl aveţi la dispoziţie – mintea voastră. Deşi ea te ţine ancorat în trecut, pe care ţi-l tot aduce în prezent. Ea este, de fapt, o bancă de date, informaţii şi cunoştinţe acumulate în timpul vieţii. Mintea este deci trecut şi nu poate controla momentul prezent, care este etern. Aşa a fost ea construită şi doar aşa funcţionează. Cu alte cuvinte, concetrează- te pe prezent, pe care îl poţi face prietenul tău. Doar de aici îţi poţi proiecta şi viitorul. Aşa stau lucrurile, nicidecum altfel.

Optimismul și voia bună alungă  DEPRESIA.

În ultima parte a materialului meu, vă voi explica de ce nu are nici o legătură depresia cu sufletul. Şi că moartea nu există. Fi-ţi pe fază. Revin.

                                                          – VA  URMA –

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , , , , , , | 4 comentarii

DEPRESIA – O AFECŢIUNE A MINŢII (1)

Publicat pe 23 martie 2015 de danielaaprodu

           Capitol din cartea  CULOAREA  VIEȚII  de Daniela Buruiana Aprodu

Deşi am mai scris despre acest subiect, voi reveni asupra lui deoarece am constatat că ocupă primele locuri de pe agenda publică, fiind dezbătut de tot felul de specialişti din diverse sfere de activitate.  Unii sunt buni cunoscători ai fenomenului, alţii îşi dau doar cu părerea, zăpăcind lumea de cap, cu tot felul de bazaconii, ridicate la rang de soluţii miraculoase şi rapide. Eu nu fac parte din nici un domeniu, eu vorbesc doar din punctul de vedere al unui om care a dus povara acestei afecţiuni ani de zile. Şi m-am vindecat atunci când am înţeles că trebuie să merg la cauza afecţiunii. Adică, să renunţ la unele vechi şi nesănătoase obiceiuri, dar mai ales să arunc afară din viaţa mea  persoane aflate în anturajul meu, care erau de fapt un balast, pe care trebuia să-l port cu mine în permanenţă. Şi orice balast, desigur, te trage la fund,  aşa cum ar face nişte greutăţi pe care ai fi obligată să le cari cu tine, oriunde te-ai duce.

  Fumatul și alcoolul sunt factori ce accentuează depresia.

Am renunţat să mai mănânc orice fel de carne şi lactate pentru că nu  mă simţeam bine după ce le consumam. Pentru că alcoolul nu fost un aliment de bază în dieta mea zilnică, a fost uşor să renunţ şi la acesta. Astfel, am eliminat  din viaţa mea agresivitatea, violenţa şi frica pe care, în mod inconştient, ca mulţi alţii,  le luam odată cu carnea  animalelor sacrificate. Dispărînd toate astea  din viaţa mea, au dispărut şi insomniile, durerile de cap sau alte afecţiuni cu care mă confruntam. În preajma mea acum sunt doar fiinţele pe care le  iubesc şi care îmi răspund cu afecţiunea lor. Să nu vă închipuiţi că procesul de vindecare al depresiei a fost uşor. Din contră, a fost dificil şi greu de identificat cauzele care îl provocau. Şi aşa cum am reuşit eu, nu văd nici un motiv să nu reuşeşti şi tu.

Alimentația vegetariană/vegană are un rol decisiv în vindecarea depresiei.

Depresia se numără printre afecţiunile cu o dezvoltare şi diversificare continuă. Este direct proporţională cu modul nostru de viaţă, raportat la viaţa comunităţii în care trăim.

Depresia este o disfuncţionalitate a fiinţei umane într-o anumită perioadă şi, în general, datorată unor factori independenţi de voinţa noastră. Aceşti factori produc unele modificări în societatea în care trăim şi pe care unii dintre noi refuză să le accepte în propria lor viaţă. Mai precis, mintea noastră le recepţionează, le clasifică şi le consideră ca nefiind bune pentru noi şi transmite corpului să opună rezistenţă, să nu le accepte. Aceste informaţii prelucrate de minte, ajung degrabă la corpul fizic. Acesta  ia de bun cam tot ce hotărăşte mintea, subordonându-se  acesteia imediat. Aşa apar primele simtome ale depresiei, cum ar fi : tristeţea, insomniile, gândurile negative, durerile de cap etc.De fapt disfuncţionalităţile apar odată cu modul de a percepe realitatea cotidiană, în comparaţie  (în contradicţie) cu dorinţele şi aspiraţiile fiecărui individ. Deşi nu tot ce îţi doreşti este benefic pentru tine. Iar dacă stai să te gândeşti bine, acesta este un mare adevăr. În urma acestui conflict între societate şi individ sau între individ şi propria lui viaţă, apare o aşa zisă sciziune interioară.  Pentru că tu eşti acum aici, dar de fapt refuzi şi vrei să fii acolo, unde nu poţi să fii. Aşa apare stresul, ca fundament pe care se dezvoltă depresia.

Viața te iubește. Alungă tristețea, fii vesel, iubește-ți viața !

Mai simplu, unele persoane refuză să accepte unele schimbări din viaţa lor, pe care le consideră rele, aducătoare de nenorociri şi drame. Aşa este, dar viaţa are cursul ei şi cu cât ne opunem, cu atât mai dur ne loveşte.  Pentru că nimeni nu a câştigat o bătălie cu viaţa, oricât de putenic te-ai considera. Tot ce poţi face este să te împrieteneşti cu ea, nicidecum să o consideri duşmanul tău, chiar dacă ai toate motivele să spui că nu te mai iubeşte. Greşit. Ea te iubeşte necondiţionat şi nu vrea decât binele tău. Chiar dacă tu nu vezi acum acest lucru.

                                                         – VA  URMA –

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

PÂINEA – 2 – un aliment foarte folosit de români

Publicat pe 21 martie 2015 de danielaaprodu

         Capitol din cartea  CULOAREA VIEȚII  de Daniela Buruiana Aprodu

Specialiştii din industria pâinii susţin că 90% din pâinea industrială conţine coloranţi şi alţi aditivi , aşa-numitele E – uri.

Pâinea neagră adevărată nu este chiar aşa de neagră cum o găsim în magazine. Cea de casă are o culoare doar  uşor mai închisă decât cea albă.

Pâinea neagră din magazine este colorată cu diverse produse  cum ar fi cafea, cacao, vin negru şi caramel, produs din zahăr ars. Desigur că unii producători au mai multă imaginaţie, pe care nu ezită să o folosească, în procesul ademenirii  populaţiei neinformate sau indiferente. Aşa că pe lângă produsele enumerate mai sus, oarecum naturale, se folosesc tot felul de substanţe care nu sunt deloc sănătoase organismului uman.

Pâinea din stânga are colorant. Cea din dreapta e mult mai sănătoasă…

Pâinea de secară este o păcăleală din start. Dacă eşti curios şi vrei să vezi ce conţine, te uiţi doar pe eticheta produsului şi te lămureşti de îndată : 15 – 30% făină de secară, iar restul este făină de grâu. Asta doar în cazul când producătorul e cinstit și scrie pe etichetă câtă secară a pus. Evident că o pâine de secară, cu sau fără secară, e mult mai scumpă decât  una din grâu. Mulți cetățeni cumpără pâine de secară pentru că au auzit, la prieteni, pe stradă sau la job, că nu conține gluten. Greșit – secara are cam tot atâta gluten cât grâul.

Pentru a vedea dacă ai cumpărat o pâine neagră bună, iată două sfaturi :

– pâinea neagră are, la aceeaşi greutate, un volum mai mic decât cea albă. Explicaţia e simplă – pâinea neagră conţine toată tărâţa bobului de cereală. Tărâţă care nu creşte la dospit pentru că nu conţine amidon.

– se pune o felie de pâine, cumpărată drept pâine neagră, într-un castronaş cu apă călduţă. Dacă după un sfert de oră apa se colorează, înseamnă că au fost introduse substanţe colorante dăunătoare în compoziţia pâinii. În acest caz, schimbă şi furnizorul (adică magazinul care ar trebui să aibă grijă de onorata clientelă, nu numai de profitul propriu) si mai ales producătorul, căruia nu-i pasă de sănătatea ta şi a familiei tale. El vrea să vândă cât mai mult şi să facă bani cu orice preţ. Pentru acest obiectiv , fără nici un fel de  remuşcări sau regrete, va  recurge la tot felul de înşelăciuni. Iar dacă nu eşti informat, tu vei fi victima.

Nu numai pâinea conține GLUTEN, ci și produsele de panificație și de cofetărie.

Despre GLUTEN, proteina din cereale,  mai ales din cele modificate genetic ( OMG- uri), se cunosc doar lucruri neplăcute. Mă refer numai la pâinea prelucrată termic, desigur.

Astfel, între 25% și 85% dintre oameni au intoleranţă la gluten, cifra diferind enorm, de la un studiu medical la altul. Această intoleranţă poate lua forme simple, adică unele balonări intestinale, până la şoc anafilactic, numit MOARTEA SUBITĂ.

Persoanele cu intoleranţă la gluten, sunt mai tot timpul bolnave, au mereu probleme de sănătate. De asemenea le e foame mereu şi au scaune prea dese datorită iritării colonului ( aşa- zisul colon iritabil).

Acest colon este chiar iritat, nu numai iritabil.

Deci simptomele intoleranţei la gluten sunt relativ simplu de constatat. Şi tot la fel de simplu este să eviţi a consuma produse alimentare ce conţin acest produs nociv, dacă ești alergic la el. Ca alternativă există pâinea de mei, pâinea de hrişcă, pâinea de orez, plante ce nu conţin această proteină. Chiar tradiționala mămăligă românească poate înlocui, cu maxim succes, pâinea din cereale cu gluten.

În concluzie : dacă ești alergic la gluten scoate din alimentația ta cerealele care conțin această proteină. Asta înseamnă că, pe lângă pâinea cu gluten, să te ferești de orice alt produs din făină cu gluten : paste făinoase, produse de patiserie și de cofetărie. Pentru fericiții ce nu au probleme cu glutenul nu pot decât să le spun – poftă bună ! Dar, mare atenție – consumul exagerat de pâine duce la OBEZITATE. Iar de aici până la grave boli cardio-vasculare nu e decât un pas.

Tu cum vrei să arăți ? Ca în stânga sau ca în dreapta ? Ai grijă cât și ce mănânci !

                                                     – SFÂRȘIT –

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

CANCERUL și fructele de pădure

Publicat pe 19 martie 2015 de danielaaprodu

Dr. Alexandru Buruiana Aprodu – Dr. în științe naturiste

Deși se știe, de multă vreme, că bolnavii de cancer au mai multe șanse de vindecare, prin aplicarea tratamentelor cu plante, medicii nu prea recomandă acest lucru. Asta deși aplicând tratamentul alopat, cel din MEDICINA VIE se poate administra în același timp, fără nici o consecință nefavorabilă. Exact cum ar spune un prieten al meu, preot : dacă, în unele cazuri, agheasma nu face bine, nici rău nu face.

Agheasma poate ajuta la multe, doar dacă și credința este mare.

Tratamentul anti-CANCER cu plante este recomandat, mai recent, de o mare autoritate în materie – Asociația Americană de Cercetare a Cancerului. Studiind rapoartele unor cecetători consacrați, Asociația a ajuns la concluzii știute de mult în Medicina Vie – fructele de pădure accelerează vindecarea cancerului. Mai mult, în peste 76% din  cazuri se produce o remisie totală a cancerului.

Fructele de pădure – bune să le mâncăm, bune să ne vindecăm cu ele.

Ca exemplu a fost dată zmeura, care vindecă, în combinație cu măceșul, cancerul BUCAL. Iar mixul proaspăt de zmeură, afine, măcese și cătină albă oprește evoluția cancerului de PROSTATĂ.

Pulberile din fructe de pădure uscate ( dar și ecologice ) sunt și mai eficiente – ele refac celula hepatică în cazuri disperate : hepatită B, ciroză și cancer. Administrarea remediilor amintite trebuie să se facă sub  atenta supraveghere a unui specialist. Sau măcar a unui fost pacient, care a urmat tratamentul respectiv și s-a vindecat. Această monitorizare este absolut necesară, pentru că pot apărea unele simptome ce vor îngrijora pacientul. Este vorba de așa-numita  CRIZĂ DE VINDECARE. Sau, cum se spune în popor, înainte să-ți fie bine trebuie să-ți fie puțin rău. Acest subiect, destul de vast, îl voi aborda în curând.

Optimismul, veselia, umorul și MEDICINA VIE  ne aduc o viață de calitate, fără boală.

Această recunoaștere, a Medicinei Vii, din partea prestigioasei Asociații, face ca oamenii suferinzi, de maladii cumplite, să vadă că există încă o speranță să se facă sănătoși. Această speranță se numește  MEDICINA VIE.

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

PÂINEA – 1 Un aliment foarte folosit de români

Publicat pe 15 martie 2015 de danielaaprodu

           Capitol din cartea  CULOAREA VIEȚII  de Daniela Buruiana Aprodu

M-am gândit să abordez acest subiect ţinând cont de faptul că pâinea, cea de toate zilele, este un aliment frecvent în alimentaţia noastră.

PÂINEA noastră, cea de toate zilele….

Ca multe persoane care sunt preocupate de modul lor de hrană, dar şi de compoziţia acesteia, am căutat să pun pe masa familiei mele lucruri cât mai sănătoase. Uneori le-am mai găsit şi prin magazine, dar de cele mai multe ori nu. Aşa că le produc în propria mea bucătărie, aşa cum consider eu că sunt sănătoase şi bune pentru noi. De altfel, nu mumai pâinea poate fi confecţionată în bucătăria ta ci şi multe alte produse alimentare, aşa după cum probabil ştii.  Eu m-am oprit asupra acestui aliment pentru că este, în opinia mea, suficient de important în modul nostru de a ne hrăni. Aici intervin păreri diferite, referitoare la cantitatea de pâine necesară unui om care munceşte zilnic.  Dar eu cred că fiecare ştie să aprecieze, măcar aproximativ, cam ce cantitate de pâine poate consuma zilnic şi mai ales ce fel de pâine să mănânce.  Repet, fiecare om ar trebui să ştie că poate consuma gustoasa pâine doar în funcţie de activitatea zilnică. Prin urmare, un anume consum de pâine va avea un om care munceşte, de exemplu, în construcţii şi cu totul alt consum va avea cel ce stă aproape toată ziua pe un scaun, la birou.

Un tăietor de lemne consumă peste 4.500 de calorii pe zi. O domnișoară care lucrează la birou arde doar 1.600 de calorii.

Aşa că m-am decis să vă prezint o reţetă de pâine, pe care eu o prepar acasă şi care are un mare succes, la toţi cei care au avut plăcerea de a face cunoştinţă cu ea.

PÂINE NEAGRĂ CU TĂRÂŢE.

Cantităţi necesare:

1 kg făină neagră de grâu, sau combinată cu făină neagră de secară sau făină neagră de orz.

30-50 de grame de drojdie.

1/2 litru de apă (de preferat apă obţinută prin osmoză sau apă plată).

o linguriţă de zahăr brun sau miere de albine.

3 sau 4 linguri de ulei de măsline nerafinat, presat la rece.

3 linguriţe rase de sare neiodată, marină sau de carieră.

60 de gr tărâţe de grâu.

seminţe (opţional) : crude de dovleac, crude de floarea soarelui, crude de in (toate fără coajă, desigur), seminţe de susan, mac, chimen, câte o lingură din trei tipuri de semințe.

Mod de preparare:

Se amestecă făina şi tărâţele într-un vas mare, de preferat din inox. Separat se amestecă drojdia cu zahărul sau mierea cu puţină apă caldă de până la 35 grade C , altfel nu va mai fi activă biologic. Peste făină şi tărâţe se adaugă amestecul de drojdie, apoi, din când în când, uleiul,sarea şi apa uşor călduţă. Se frământă bine până nu se mai lipeşte de mînă. Dar atenţie- aluatul nu trebuie să fie prea moale. Se presară cu puţină făină, se acoperă cu un prosop uscat şi se lasă la căldură, fără curenţi de aer, cel puţin 2 ore, până creşte suficient. Timpul este mai lung decât pentru făina albă pentru că, se ştie,  aluatul din făină neagră creşte mai greu. Aşa că unele persoane lasă să crească şi mai mult de 2 ore. După ce apreciezi că aluatul a crescut suficient şi satisfăcător, se aşează pe masă şi este porţionat. Se mai frământă puţin apoi se adaugă seminţele. Se unge tava cu puţin ulei şi se tapetează cu făină. Se modelează aluatul după preferinţele fiecăruia. Durata coacerii pâinii este şi în funcţie de mărimea tăvii. Astfel, pentru o tavă mică şi puţin adâncă, timpul de coacere va fi şi el mai mic, în comparaţie cu o tavă mare şi adâncă. Se lasă  în  cuptorul încins cam 40-60 de minute. Unele persoane preferă ca, înainte de a introduce pâinea la cuptor,să  ungă aluatul cu puțină apă, cu o pensulă, şi să presare seminţe de susan, mac sau chimen.

Poți să faci pâinea de orice formă vrei, ca să-ți placă s-o privești și s-o mănânci cu plăcere.

Pentru a vedea dacă pâinea este coaptă, se înfige o scobitoare în ea si se constată dacă aluatul mai este lipicios sau nu. Dacă nu mai este, se scoate pâinea din cuptor şi se lasă să se răcorească, două, trei ore, pe un fund de lemn.

                                                            – VA  URMA –

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , , , , , | 2 comentarii

TERENTE – 2 – Ultimul haiduc din România

Publicat pe 14 martie 2015 de danielaaprodu

         Capitol din cartea  CULOAREA VIEȚII  de Daniela Buruiana Aprodu

După ce timp de 20 de ani, poliţia şi serviciile secrete ale României nu reuşiseră să pună mâna pe celebrul haiduc, un bărbat gelos l-a vândut fără prea multe remuşcări, pe bani grei.  Iar dacă stai bine să te gândeşti, această calitate este specifică nobilului nostru popor..

Deşi fusese înconjurat de sute de poliţişti şi soldaţi, Terente a luptat până i s-a terminat muniţia. După care, a ieşit din casă, înarmat cu două săbii. Deşi poliţiştii primiseră ordin să-l prindă viu, la vederea celebrului Terente, au intrat în panică şi au tras.

Cadavrul lui Terente a fost obiect de studiu pentru studenții la medicină.

Trupul lui Terente, ciuruit de gloanţe, a fost dus la Bucureşti, unde s-a efectuat o autopsie. În urma acestei operaţii, nu mică a fost mirarea medicilor să constate că zvonurile referitoare la dimensiunile gigantice ale „bărbăţiei” lui Terente erau cât se poate de adevărate.  După multe semne ale crucii, făcute atât de personalul medical, dar şi de numerosul public venit să vadă minunea, s-a decis în unanimitate ca acest „obiect impresionant” să fie degrabă conservat în formol şi admirat şi de generaţiile următoare. Ba chiar să devină materie de studiu pentru viitorii doctori. Nu ştiu cu certitudine, dar se pare că şi astăzi imensul obiect poate fi admirat la Institutul de Medicină Legală din Bucureşti. Deși se aude că a fost furat și înlocuit cu unul de ceară.

Vechea clădire a Institutului de Medicină Legală, unde se păstra BĂRBĂȚIA lui Terente.

C-o fi aşa, că n-o fi aşa, nu am nici o certitudine. Deşi, şi acum, prin oraşele de pe Dunăre, circulă povestea haiducului Terente. Nu neapărat renumit pentru faptele sale de bun samaritean, care lua de la bogaţi şi dădea la cei nevoiaşi. Ci pentru calităţile sale impresionante, cu care a fost înzestrat de  natură.  Calităţi care i- au adus celebritatea, fericirea, dar şi sfârşitul.

O mare de oameni a participat la înmormântarea lui Terente, spre ciuda autorităților.

                                         – SFÂRȘIT –

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , , , , | Lasă un comentariu

TERENTE – 1 Ultimul haiduc din România

Publicat pe 10 martie 2015 de danielaaprodu

Capitol din cartea  CULOAREA VIEȚII  de Daniela Buruiana Aprodu

TERENTE ( în dreapta ) era numit, de guvernul României, BANDITUL BĂLȚILOR. Poporul îl iubea și-l numea  REGELE BĂLȚILOR. Terente, pe numele său adevărat Ștefan Vasili, a trăit între anii 1895 și 1927.

Pentru că sunt născută în pitorescul oraş Brăila şi am  trăit, o mare parte din viaţă, în Galaţi, am auzit şi eu, ca mulți alții, tot felul de legende legate de acest ciudat personaj, numit TERENTE. Că o fi bine, că o fi rău, vă las pe voi să apreciaţi. Eu doar o să încerc să leg firele poveştii care duc la posibila existenţă a celebrului Terente. Spun asta pentru că unii mai sceptici afirmă că nici nu a existat şi e doar folclor. Alţii bagă mâna în foc  şi dau ca sigure poveştile legate de viaţa acestuia.

Aşadar,se pare că ultimul haiduc din România se numea Terente.

După cum v-am spus deja, nu se ştiu prea multe despre acest Terente pentru că autorităţile acelor vremuri au fost pur şi simplu umilite de acest Robin Hood al secolului XX.

ROBIN HOOD, celebrul haiduc englez, era și el numit BANDIT, de conducătorii Angliei.

 

Viaţa de haiduc a lui Terente s-a desfăşurat între cele două războaie mondiale, în lacurile şi bălţile de la Dunăre, dar în special în jurul oraşelor Brăila, Galaţi şi Tulcea, toate situate aproape de vărsarea Dunării  în Marea  Neagră.

Se pare că la început, pentru a-şi face mâna, celebrul Terente  a jefuit doar micii negustori sau funcţionari de stat. Pe aceştia din urmă îi bătea şi îi lăsa în pielea goală, pentru că din cauza unuia dintre ei îi muriseră soţia şi copilul. Să zicem că omul ar fi avut motive întemeiate.

Autorităţile locale, aproape la fel de vigilente şi bine dotate ca cele din zilele noastre, au trimis în căutarea lui Terente trupe de jandarmi. Dar cum jandarmii  erau recrutaţi din rândurile păturilor sărace ale societaţii, ei simpatizau cu haiducul. Mai mult, pe lângă faptul că nici nu îl căutau, îi şi trimeteau informaţii despre diverse transporturi de valori. Respectiv bani şi bijuterii, în special.

Balta Mare a Brăilei, principalul loc de refugiu al lui Terente. Acum este secată și se numește Insula Mare a Brăilei.

Când Terente a jefuit palatul unui boier extrem de bogat şi influent şi se pare că i-ar fi violat fiica în vârstă de 17 ani, guvernul a ordonat arestarea cât mai rapidă a acestuia. Terente nu s-a speriat de acest lucru, ba mai mult, în urma jafurilor de proporţii, a început chiar să împartă imensa avere adunată la săraci. Din acest motiv, în aproape orice localitate de pe Dunăre, sate sau oraşe, haiducul avea o ascunzătoare şi era păzit chiar de localnici. Acest aspect era desigur total neplăcut stăpânirii de la acea vreme pentru că, atunci, ca şi acum, nu era normal ca un cetăţean să ia de la bogaţi şi să dea la săraci, ci invers. Acest obicei boieresc, să furi de la săraci,  s-a păstrat şi în zilele noastre.

Conacul boierului Gogu Iliescu, unde se presupune că Terente ar fi violat fiica bogătașului.

Printre femei se dusese vorba că dacă există un bărbat pe Pământ, care să le ducă la extaz, acela e Terente. Aşa că nu numai văduvele apelau la serviciile celebrului haiduc, dar mai ales femeile măritate. Unele din pură curiozitate, altele de nevoie.  Se pare că acest lucru i-a adus nu numai plăceri neânfricatului Terente, dar şi ura şi gelozia multor bărbaţi, cărora li se puseseră coarne, fiind comparaţi, în mod jenant şi public, cu haiducul-amant.   Astfel, datorită acestor resentimente, care iî puneau în inferioritate, în materie de sex, bărbaţii înșelați au vrut răzbunare. Iar de aici şi până la trădare n-a mai fost decât un pas.

Așa femei îl iubeau pe Terente.

                                             – VA URMA –

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ÎMBĂTRÂNIREA – 4

Publicat pe 6 martie 2015 de danielaaprodu

     Capitol din cartea  CULOAREA  VIEȚII  de Daniela Buruiana Aprodu

Vedem cu toţii că societatea în care trăim este plină de voie bună şi mult umor. Drept care, ea ne oferă spectacol, circ şi multă distracţie. Şi toate gratis și din belșug, ca să nu ne plictisim.

Astfel, din dorinţa de a ne atrage admiraţia şi de a ne impresiona pe toţi, printre noi mişună o serie de persoane, care mai de care mai ciudate. Nimic nou până aici, eşti tentat să spui. Doar că această mică faună reprezintă uneori sarea şi piperul societăţii, pentru că indivizii care o compun sunt plini de haz şi chiar simpatici. Asta, dacă nu ar fi penibili.

Anii ne ajung pe toți din urmă : Elisabeth Taylor la  25  și  80  de ani…

Mă refer, în primul rând, la aşa- zisele ” adolescente întârziate”, cunoscute în popor sub denumirea de” plecate de acasă”,” duse cu sorcova” sau nebune. Oricum s-ar chema, este vorba de o categorie de femei ( dar şi de bărbaţi sau de o combinaţie între cel două sexe) care se încăpăţînează să existe, oricât am vrea noi să o ignorăm sau să facem abstracţie de ea.  De fapt, este vorba de indivizi care, deşi au ajuns la o vârstă respectabilă, se comportă şi se îmbracă precum adolescenţii. Ei stârnesc uneori râsul, alteori plânsul dar de cele mai multe ori cam toată lumea îi evită. Îi poţi vedea şi admira pe unde vrei şi pe unde nu vrei – pe stradă, la mall- uri, dar mai ales la televiziuni care, din dorinţa de a crește audienţa, promovează specimenele respective aproape tot timpul. Astfel, le poţi oricând admira în diverse talk – show-uri, dansând și prefăcându-se că au voce. În opinia mea, aceste biete creaturi şi-au pierdut de fapt echilibrul mental, nu prea mai ştiu unde sunt şi mai ales ce vârstă au. Au rămas blocaţi într -o  perioadă din trecut, în care consideră că au avut mare  succes. Pe care trecut vor să-l actualizeze şi chiar să-l continue. De fapt ei se situează în afara timpului şi vor să ne ducă şi pe noi, spectatorii, acolo unde cred ei că sunt. Mai precis, vor să-şi dovedească în primul rând lor, că  bătrâneţea, de care fug, nu-i va ajunge din urmă. Le dau o veste proastă – nu au unde fugi. Dar sunt liberi să se comporte , în continuare, ca niște  MĂSCĂRICI  jalnici.

Viorel Lis, fost primar la București, un monden foarte căutat de televiziuni !

Cum vârsta şi ţinuta vestimentară nu prea fac ele casă bună întotdeauna, decât dacă sunt oarecum compatibile, bietele făpturi ajung să devină clovni în propia lor viaţă. Şi oricum nu-ţi trebuie mult pentru a deveni ridicol. Iar de aici până la nevoia de a-l vizita pe nenea doctoru,  şi de a face oarece tratamente, nu mai e decât un pas.

Fiecare om are măcar un motiv care-l face să nu se simtă confortabil la ideea că va îmbătrâni. Iar dacă asociezi bătrânețea cu boala și neputinţa, apare frica, sau mai rău, spaima, care devin devastatoare pentru orice om, indiferent de vârstă sau sex. Ele practic, grăbesc procesul de îmbătrânire, mai bine zis îl accelerează. Asociat cu grijile, supărările sau depresiile, procesul de degradare fizică te va ajunge repede din urmă, pentru că tu îi permiţi acest lucru. Adică te predai şi  te resemnezi cu gândul că ” asta e , nu mai am ce face”. Aşa că stai cu mâinile pe piept şi aştepţi să îti bată la uşă deloc simpatica Doamnă cu coasa. Care oricum va veni, dar de preferat este când vrei tu, nu când vrea ea.

Cel mai simplu lucru pe care l-ai putea face este să nu faci NIMIC.  Pentru că viaţa nu vrea ceva special de la tine decât s-o trăieşti aşa cu bune şi rele, dar mai ales s-o iubeşti. Sau, s-o trăieşti iubind-o. Singura energie a Universului este IUBIREA, iar viaţa noastră depinde de cât de conectaţi suntem fiecare din noi la ea. Nu am să mai insist prea mult pe acest subiect, dar bine ar fi dacă fiecare din noi ne-am înconjura cu fiinţe dragi, fie ele oameni sau animale.

Vârsta nu trebuie să te oprească de la dans !

Iar dacă eşti fericita posesoare a unui partener de viaţă, fii recunoscătoare şi priveşte-l cu mai multă înţelegere. Poate că şi el trece prin aceleaşi transformări neplăcute ca şi tine. Aşa că poţi încerca să redeveniţi prieteni, apoi iubiţi, amanţi şi chiar soţ şi soţie. E bine ca în orice moment al vieţii să ai dorinţa să o iei de la capăt, să determini în viaţa ta oricând un nou început. La acest lucru ar trebui să recurgă şi presoanele tinere care, după o anumită perioadă de convieţuire, se pot confrunta cu apariţia unui spaţiu de plictiseală sau obişnuinţă. Din care spaţiu dragostea dispare. Aşa că eu cred că e bine să te îndrăgosteşti mereu pentru a da o motivaţie  vieţii tale.

Hainele în culori pastelate te fac foarte optimist. Așa și trebuie !

Dragii mei, pentru că sunt la finalul acestui subiect, aş vrea să tragem nişte concluzii care să estompeze teama sau frica de bătrâneţe.  Aşa după cum spuneam,îmbătrânirea este un proces normal al vieţii pe care trebuie să îl iubim şi să îl respectăm. De el nu va scăpa nimeni, niciodată, pentru că aşa se desfăşoară viaţa. Iar prin acest proces noi ne manifestăm în permanenţă, aşa cum credem noi că este mai bine. Avem doar liberul arbitru şi prin urmare decidem singuri cum ne simţim. Dacă ne simţim bătrâni, aşa vom fi, iar dacă ne vom considera tineri şi sănătoşi, rezultatul va fi direct proporţional cu modul nostru de a gândi. Acest mod de gândire va determina mintea, care controlează corpul nostru fizic, să încetinească motoarele, să apese pe frână si nu pe accelerația îmbătrânirii. Iar dacă stai să te gândeşti, cu siguranţă îmi vei da dreptate. Sau nu. Oricum nu contează pentru că fiecare e liber să facă şi să gândească orice. Iar rezultatele se vor simţi în fiecare moment al vieţii sale.

Bunicii iubesc nepoții. Iar nepoții iubesc bunicii, pentru că nu le refuză nimic !

                                                                       – SFÂRȘIT –

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , | Un comentariu

MEDICINA VIE – 7 – Ce mănâncă eschimoșii

Publicat pe 3 martie 2015 de danielaaprodu

Dr. Alexandru Buruiana Aprodu, dr. în științe naturiste

Toată lumea a auzit de eschimoși. Ăsta e un lucru foarte ciudat, pentru că acest grup etnic este puțin numeros, cuprinzând cam 175.000 de oameni. Pitorescul acestor oameni este dat, probabil, doar de faptul că trăiesc dincolo de Cercul Polar de Nord, în Alaska, Canada, Groenlanda, Scandinavia și Rusia. În acele zone primăvara, vara și toamna țin, împreună, cam trei luni, în restul de nouă luni fiind iarnă.

La eschimoși frecatul nasurilor înseamnă  SĂRUT…

Pentru noi e de mirare că eschimoșii trăiesc în așa teritorii, unde temperaturi de 10 grade Celsius sunt doar câteva zile pe an. E adevărat că, în ultimii ani, eschimoșii cam pleacă, spre sud, și nu se mai întorc. Probabil, peste puțini ani, nu vor mai fi eschimoși pe acolo.

Am făcut această introducere pentru a înțelege de ce eschimoșii mănâncă, aproape în exclusivitate, doar carne și grăsime animală. Explicația e foarte simplă – pe acolo nu se găsește altceva de mâncare. Vorbim doar despre carnea de urs polar, focă, morsă sau cea de pește. Să nu vă închipuiți că e o fericire să mănânci zilnic doar carne crudă și înghețată. Iar ca variație, mai pe seară, să morfolești seu crud de focă.

O morsă de câteva tone înseamnă, pentru eschimoși, hrană pe câteva luni.

În primul rând omul nu este carnivor, având un intestin foarte lung, de peste 8 metri. Spre comparație, leul are un intestin de 4 metri, pentru a digera rapid carnea. De ce carnivorele digeră rapid carnea ? Foarte simplu – ca să nu  PUTREZEASCĂ în intestin. Ce se întâmplă în intestinul de 8 metri al omului, atunci când mănâncă fripturică ? Ia ghiciți !

Friptura putrezește în intestinul uman. Și scurtează viața pofticiosului…

Oricum, eschimoșii, carnivori de nevoie, mor destul de tineri, cam până în 40 de ani. Cauzele decesului sunt două la număr : infarctul, datorat consumului excesiv de grăsimi animale, și blocarea intestinului, datorată constipației provocate de carnea putrezită pe traseu.

Eschimoșii care nu mor, până la 40 de ani, sunt atât de slăbiți și de îmbătrâniți încât devin o povară pentru comunitate. Care comunitate poate i-ar mai suporta, dacă ar putea să mai mănânce carne înghețată. Dar acești bătrânei, de 40 de ani, nu mai au dinți în gură, pentru că le-au căzut, datorită consumului excesiv de carne, lucru ce se întâmplă și la alte popoare. Însă eschimoșii nu stau la discuții cu cei fără dinți – într-o zi îi încarcă în sanie și îi părăsesc în mijlocul pustietății albe. Și, uite așa, fac fericit un urs polar flămând, dar care are dinți.

Un urs polar slab mănâncă orice. Chiar și un eschimoș numai piele și oase !

După ce vor citi acest articol unii vor zice : Ia mai dă-l încolo de prost, că doar doctorul meu a zis să mănânc multă carne, că are proteine de calitate superioară ! Un răspuns decent este : știi că ciupercile conțin de două ori mai multe proteine decât carnea ? Și de o calitate mai bună decât cele din carne ? Și care nici nu putrezesc în intestin ?

Ciupercile sunt pline de proteine superioare.

– VA  URMA –

 

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , , , , , | Un comentariu