Capitol din cartea  CULOAREA  VIEȚII  de Daniela Buruiana Aprodu

Cu siguranţă multă lume ştie că stresul este cel care stă la baza depresiei, aşa după cum am mai şi spus. Ritmul infernal şi agresivitatea vieţii cotidiene au repercursiuni evidente asupra vieţii fiecăruia dintre noi. Unii reuşesc să depăşească aceste obstacole şi să se adapteze, integrîndu-se în societate, alţii nu. Aceştia din urmă vor face cunoştinţă foarte repede cu depresia, dar mai întâi, cu ruda ei apropiată, STRESUL.

Un om lovit de depresie nu mai e în stare de nimic.

În opinia mea, stresul nu este imposibil de eliminat din viaţa ta. Iar dacă ai dori cu adevărat acest lucru, chiar ai reuşi. Pentru asta, ar trebui să schimbi lumea în care trăieşti. Ţi se pare că spun vorbe mari, dar la nivelul unei conştiinţe  colective extinse chiar se poate. Această schimbare la nivel macro este posibilă doar atunci când fiecare face o schimbare la nivel micro, adică în propria lui lume. Dacă nu poţi face absolut nimic pentru a schimba ceva din felul cum funcţionează societatea în care trăieşti, atunci foloseşte umorul ca mijloc de apărare. Râzi cât mai mult, citeşte sau vizionează filme care îţi crează o stare de bună dispoziţie.  E o soluţie la îndemâna oricui şi foarte sănătoasă.  Dacă totuşi vrei să faci unele schimbări în viaţa ta, începe prin a  renunţa la unele lucruri sau la unele persoane. Adică la unele lucruri care ţin de domeniul trecutului şi care îţi tot amintesc de unele evenimente neplăcute prin care ai fost obligată să treci. Şi tot aşa poţi renunţa la unele prietenii conjuncturale sau ocazionale. Nu mă refer deloc la prietenii adevăraţi sau la rudele dragi. Aşa am facut şi eu. Acesta a fost, de fapt, primul pas spre vindecarea depresiei. Apoi renunţă să mai urâşti, să duşmăneşti, să ai frică sau spaime, să te cerţi sau să întreţii conflicte. Ele aduc o mare încărcătură negativă în viaţa ta, grăbind şi procesul de îmbătrânire al organismului. Iar în final, dar nu în ultimul rând, schimbă-ţi modul de alimentaţie şi împrieteneşte-te cu fructele şi legumele. După o perioadă de timp, nu prea mare, vei constata că nu mai eşti agresiv, nu mai ai gânduri  sumbre şi parcă lumea nu mai este atât de ostilă. simţi chiar că ai energie bună în tine, care te îndeamnă să faci tot felul de lucruri. Subliniez,  violenţa şi agresivitatea,  pe care o au unii oameni, provine şi de la animalele sacrificate pentru a fi mâncate, îngrozite şi speriate, şi ele ca şi tine, în faţa călăului care le va curma viaţa. Încearcă să reduci carnea cât mai mult, dacă nu poţi renunţa la ea. Probabil că unii cititori s-au şi plictisit deja de sfaturile mele şi au preferat să citească sau să facă altceva. Nici o problemă. Eu ştiu sigur că cei ce mă citesc sunt cel puţin la fel de inteligenţi ca mine, deci de la ei aştept să vină unele schimbări în societatea în care trăim. Doar acest gen de persoane au dus omenirea mai departe. Aşa a fost întotdeauna şi aşa va fi mereu. Deşi unii au rămas şi acum în peşteri sau în evul mediu.

Unii dintre semenii noștri au rămas în Epoca de Piatră. Cu gândirea, desigur.

Pseudo-specialişti, care îşi dau cu părerea în domeniul depresiei, duc această afecţiune în zona sufletului. Dacă aş spune că o imbecilitate mai mare nu am auzit, unii s-ar supăra. Dar o spun, pentru că eu nu pot fi de acord să prosteşti şi să minţi oamenii. Se ocupă alţii cu aceste activităţi.

Pentru a lămuri pe unii care vor să audă şi altceva decât ce li se spune, hai să vedem din ce suntem compuşi noi oamenii. Bineînţeles că toată lumea zice că ştie, deşi eu nu sunt convinsă de acest lucru. Din carne, sânge, piele, oase şi altele pentru că aşa am învăţat la şcoală sau am auzit prin vecini.  Aşa este, dar aceste componente fac parte din corpul fizic al fiecărui individ în parte.  Mai sunt alte două părţi ale fiinţei umane pe care multă lume nu le prea bagă în seamă. Mă refer la minte şi suflet. Acestea două, împreună cu corpul tău fizic, coexistă în permanenţă şi întotdeauna.  În momentul când acorzi mai multă atenţie unei părţi, din acest întreg, în detrimentul celorlalte două, apare un dezechilibru între ele. Care duce la tot felul de boli sau alte situaţii neplăcute.

Din păcate, oamenii acordă cam toată atenţia corpului lor. De care au grijă maximă. Astfel, îi dau să mănânce ce pofteşte, îi dau să bea cât şi ce vrea, îl îmbracă, îl încalţă, îl dau cu parfumuri şi deodorante şi îi oferă sex după dorinţe sau necesităţi. În acest timp, mintea, lăsată de capul ei, necontrolată şi nesupravegheată, o poate lua razna şi te poate duce fără să-ţi dai seama, unde vrea ea. Uneori în zone obscure, vecine cu infracţiunea, alteori la gesturi  tragice, cum ar fi sinuciderea. Asta dacă nu vei lua direct drumul balamucului, unde vei deveni un fel de legumă modificată genetic, adică îndopată cu pastile şi injectată cu tot felul de seruri sau perfuzii.

Dacă lași mintea s-o ia razna vei ajunge o legumă, la balamuc.

Sper că am convins unii cititori de faptul că mintea noastră poate distorsiona şi modifica, oricând, realitatea cotidiană. Astfel încât albul să devină negru, dulcele sărat, iar dragostea să se transforme în ură sau duşmănie. Până nu coştientizezi această deformare şi contorsionare a realităţii efective, care se susţine prin ea insăşi, depresia nu se poate vindeca. Oricâte  rugăciuni la cel de sus ar face unii, oricâte spovedanii de iertare ar mărturisi alţii, chiar dacă se duc la slujitori ai unor religii, la duhovnici sau vrăjitoare, depresia pentru ei nu  are leac. Aceşti oameni trişti o vor duce în spinare până îşi vor lua la revedere. De la viaţă, desigur, nu de la depresie. Aceasta n-a făcut decât să-i ajute să nu se mai chinuie pe Pământ degeaba. Ăsta este modul de funcţionare a acestui mecanism atât de complex  şi minunat care este mintea umană. Care poate fi şi sclipitoare dacă ai grijă de ea, dar poate fi devastatoare dacă nu o mai controlezi. Doar tu poţi alege varianta pe care o preferi.

În concluzie dragilor, deveniţi conştienţi şi căutaţi cauzele care vă produc necazuri în viaţă doar cu ajutorul minunatului instrument pe care îl aveţi la dispoziţie – mintea voastră. Deşi ea te ţine ancorat în trecut, pe care ţi-l tot aduce în prezent. Ea este, de fapt, o bancă de date, informaţii şi cunoştinţe acumulate în timpul vieţii. Mintea este deci trecut şi nu poate controla momentul prezent, care este etern. Aşa a fost ea construită şi doar aşa funcţionează. Cu alte cuvinte, concetrează- te pe prezent, pe care îl poţi face prietenul tău. Doar de aici îţi poţi proiecta şi viitorul. Aşa stau lucrurile, nicidecum altfel.

Optimismul și voia bună alungă  DEPRESIA.

În ultima parte a materialului meu, vă voi explica de ce nu are nici o legătură depresia cu sufletul. Şi că moartea nu există. Fi-ţi pe fază. Revin.

                                                          – VA  URMA –