Constantin Brâncuşi – cel mai celebru oltean din lume

Popor mândru, evreii au suportat cu greu stăpânirea Imperiului Roman. Aşa că, la 60 de ani după revolta din anul 70 d. C. evreii se ridică iar la luptă. Urmează represiunea romană, iar Ierusalimul e din nou distrus. De data asta romanii împrăştie/deportează evreii prin tot Imperiul.

Urmează o perioadă de peste 1800 de ani în care evreii nu au un stat al lor, până în 1948 când se înfiinţează statul Israel.

Romanii, pentru a-şi mări armata, organizau legiuni şi din soldaţi ai popoarelor cucerite. Astfel, existau legiuni formate din gali, hispanici, germani, dar şi din evrei.

După cucerirea Daciei (110 d. C.), într-o regiune istorică a României (fostă Dacia) numită Oltenia, au staţionat, ca forţă de ocupaţie, două legiuni formate din evrei.

Terminând stagiul militar (de obicei 20 de ani – îţi poţi imagina câţi soldaţi mai apucau, când războaiele erau în număr de chiar zece pe an), veteranii primeau pământ şi se stabileau, de obicei, unde îşi făcuseră ultima oară slujba militară. Aproape întotdeauna, veteranii se însurau cu femei din partea locului.

Legiunile “străine” ale Imperiului Roman vorbeau o latină diferită de cea literară, vorbită la Roma, aşa zisa “latină vulgară”, presărată cu multe cuvinte din limba maternă a legionarilor.

Interesant este că actualii locuitori ai Olteniei au un simţ deosebit al afacerilor (care îi caracterizează pe   evrei), unele trăsături semite, dar vorbesc şi un dialect specific regiunii, diferit de limba oficială.

Unii spun că aceşti locuitori, numiţi olteni, ar fi urmaşii evreilor din cele două legiuni ale Romei.

Coloana Infinitului – sculptură de Constantin Brâncuşi