Un papirus egiptean, datat în jurul anului 1580 î. C., prezintă anatomia omului, aşa cum se predă azi studenţilor la medicină sau la alte facultăţi.

Pentru cine nu ştie, papirusul este o plantă ce creşte în delta Nilului, în Malta şi în Sicilia (Italia). Prelucrată printr-un anume procedeu, din păcate pierdut de secole, se transforma într-un fel primitiv de hârtie pe care se putea desena, scrie sau picta. De altfel, scrierea egipteană este alcătuită din pictograme şi nu din litere.

Papirusul cu pricina a fost acceptat pe nemestecate de aşa-zişii istorici, care găsesc normal ca într-o perioadă în care se trecea de la epoca de piatră la cea de bronz, un individ din Egipt să deseneze, cu lux de amănunte, ceea ce se va şti cu precizie abia în secolul XIX.

Şi pentru că atât eu, cât mai ales cititorii mei, nu suntem atât de fraieri ca să punem botul la o aşa prostie, voi formula mai multe ipoteze pe care le supun atenţiei publice: 1. cunoştinţele provin de la o civilizaţie dispărută, 2. papirusul reprezintă o reproducere după un manual modern, dus înapoi în timp prin tehnologii foarte avansate, 3. autorul era chiar un medic din viitor, obligat să trăiască în acea lume, din cauze necunoscute nouă.

Dacă cineva mai are şi alte explicaţii, îl rog să mi le comunice. Sunt deschisă la orice ipoteză şi chiar voi completa prezenta lucrare cu sugestiile cititorilor. Oricum, eu le mulţumesc anticipat.

Nu vreau să uit, prin urmare vă voi spune că subiectul despre care am vorbit în acest capitol, este clasificat sub denumirea de “Papirusul Edwin Smith”, asta ca să nu se trezească vreun pseudoistoric şi să spună că bat câmpii.