SUEDEZII ŞI BĂUTURA

Suedezii, danezii, norvegienii şi finlandezii au preferinţe comune – berea şi vodka. Probabil li s-au format gusturile din vremea când cele patru state formau un singur regat. Deşi s-au despărţit, la un moment dat, s-au hotărit ca berea şi vodka să-i ţină uniţi.

Nu se ştie din ce motive (probabil ca să mai stingă setea cetăţenilor), guvernele Suediei, Norvegiei, Danemarcei şi Finlandei au hotărît să pună nişte taxe colosale pe băuturile alcoolice, mai puţin pe bere.   Acei domni şi doamne miniştri se pare că nu prea au ţinut cont de specificul zonei – în nordul Europei e frig şi foarte frig, mai ales iarna.   Iar pentru un băutor de bere ar fi chiar un motiv serios de a locui direct la WC, unde ar face pipi din cinci în cinci minute. Lucru greu de crezut sau de realizat.

Spre ciuda guvernelor acestor frumoase şi pitoreşti state nordice, cetăţenii mai inventivi şi cu spirit de aventură mai dezvoltat, au găsit soluţia salvatoare – excursii în week-end în Uniunea Sovietică şi în special în portul Leningrad ( azi Sankt- Petersburg) de la Marea Baltică.   Astfel, din cele patru state plecau sute de feriboturi, vinerea, către Leningrad. Aici se găseau toate plăcerile interzise : vodkă rusească multă şi ieftină, ţuică romanească, cognac albanez, palincă ungurească şi vinuri bulgăreşti de toate felurile.

Zecile de mii de cetăţeni, rupţi de sete, goleau magazinele şi umpleau barurile până la refuz.

 Deşi Leningradul era un oraş de trei milioane de locuitori, cu o industrie puternică, veniturile cele mai mari erau obţinute din comercializarea unor cantităţi impresionante de băuturi alcoolice. Primarul Leningradului era mândru şi fericit de succesul obţinut şi raporta la Moscova venituri de sute de milioane de dolari pe an, lucru extrem de merituos şi chiar glorios. Drept care, era chiar avansat în ierarhia Partidului Comunist.

 Jumătate din turiştii nordici erau femei, unele mai tinere, altele nu prea, care ştiau din cărţile de istorie ca bravii soldaţi sovietici nu pot fi opriţi de nimic atunci când primesc ordin de luptă. Chiar dacă turistele însetate erau , uneori, însoţite de iubiţi sau soţi, după multe pahare de băutură, aceştia deveneau extrem de prietenoşi şi cedau de bunăvoie partenerele de băutură doritorilor ruşi. În felul acesta erau lăsaţi în pace, să bea cât pofteau, iar doamnele işi rezolvau problemele sentimentale.

În general, toată lumea era mulţumită : bărbaţii nordici pentru că băuseră pe săturate şi făcuseră mari economii, magazinele de băuturi (ale statului) aduceau venituri uriaşe (chiar şi în buzunarele KGB-lui), iar doamnele turiste plecau atât de fericite încât promiteau că se vor întoarce în week-end-ul următor.

Pentru ca în oraş să nu pătrundă totuşi elemente de propagandă anticomunistă, pe perioada invaziilor nordice, turiştii erau atent supravegheaţi de celebrul serviciu secret KGB. Absolut întâmplător, în acea perioadă, KGB Leningrad era condus de mai puţin celebrul colonel Putin. Vladimir Putin.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s