Conform filozofului şi istoricului grec Platon (427- 347 î. C.), între Europa şi America ( în orice caz dincolo de Coloanele lui Hercule, cum era denumită atunci strâmtoarea Gibraltar, dintre Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic ) a existat o ţară/ continent, care a dispărut într-un cataclism de proporţii planetare. E posibil ca acel cataclism să fi fost potopul biblic, un cutremur catastrofal sau un război nuclear. Platon estima, conform spuselor sale, că acest continent, Atlantida, dispăruse cu 10.000 de ani înainte de data când scria despre el, deci acum 12.000 de ani.

Platon mai spune că, înainte de cataclism, populaţia Atlantidei plecase, aproape toată, către Vest.

Atlanţii erau cel mai dezvoltat popor, aveau corăbii care se deplasau fără pânze sau vâsle, ba chiar puteau zbura cu nişte “care” ciudate , ce produceau un zgomot înspăimântător.

În vremea Atlantidei toate popoarele plăteau taxe către regele atlant.

Plecarea spre vest a atlanţilor a dus, probabil, la stabilirea lor în America de Sud. Unde, au apărut (inexplicabil), tot felul de civilizaţii fără trecut. Dar cu cunoştinţe extraordinare în matematică, astronomie, construcţii etc.

Mulţi istorici, mai vechi sau contemporani, consideră că Atlantida ar fi existat în jurul vulcanului Santorini, o insulă din Grecia. E adevărat că acest vulcan a explodat (erupt) în jurul anului 1000 î. C., prăbuşind în mare aproape întreaga insulă. Dar Platon e precis – Atlantida era în Oceanul Atlantic şi oricum era considerată un continent , nu o micuţă insulă cum era Santorini.

În anul 1921, colonelul englez în retragere, Percy Harrison Fawcett, a făcut parte din comisia internaţională de arbitraj, care a trasat frontiera dintre Bolivia şi Brazilia. Această lucrare era foarte dificilă pentru că frontiera exista doar pe hartă. Pe teren era de fapt doar jungla de nepătruns a fluviului Amazon. În expediţiile sale în junglă, colonelul Fawcett a aflat, de la indienii din statul brazilian Mato Grosso că, pe undeva, se află un oraş enorm, în mare parte subteran, care nu poate fi văzut din avion. În opinia lor, oraşul este locuit de zei, care vin din cer cu nişte discuri de foc.

În 1926, colonelul Fawcett pleacă din Anglia către Mato Grosso. Ajunge în capitala statului, Cuiaba, din care pleacă apoi direct în junglă. Era însoţit de fiul său, de prietenul acestuia, Jack Rimmel şi trei câini. Ultima dată sunt văzuţi la o hacienda (mare moşie din America de Sud), la o depărtare de 150 km de capitala Cuiaba. După câteva săptămâni, unul din câini apare la hacienda, rănit grav. În câteva zile câinele a murit.

În 1933, un prieten al colonelului Fawcett, Albert de Winton, pleacă în căutarea lui. La un trib de indieni Bacari află că, prin 1927, colonelul trecuse prin zonă şi plecase mai departe, spre izvoarele râului Xingu.

Mai mult, în zonă trăiesc indienii cei mai paşnici din jungla Amazonului, care n-au fost niciodată ostili albilor. Albert cumpără un mic vas, cu care pleacă în sus, pe râul Xingu. Nu l-a mai văzut nimeni, niciodată.

Izvoarele râului Xingu reprezintă, şi astăzi, una dintre cele mai active zone unde se semnalează prezenţa OZN – urilor.

În 1975 aviaţia militară braziliană, împreună cu Marina SUA, a trimis cinci avioane de luptă în zona izvoarelor Xingu. Au dispărut fără urmă.

Anul 1989 a fost cel mai activ în fenomene OZN în zona Xingu, când sateliţii militari au semnalat zborul a 265 de obiecte, în general sub forma unor discuri (farfurii) zburătoare.

Armata braziliană a trimis, în 1999, un corp expediţionar, format din 5oo de soldaţi şi ofiţeri, însoţiţi de 15 elicoptere de luptă, către izvoarele Xingu. În a şasea zi de la începerea operaţiunilor militare, legăturile radio şi prin satelit s-au întrerupt. Nu s-a mai întors nimeni nici din această expediţie.