Capitol din cartea  CULOAREA VIEȚII  de Daniela Buruiana Aprodu.

Avortul a fost, este şi va fi un subiect de dezbateri intense şi controversate. S-au scris şi se vor scrie tone de carţi, studii documentare şi diverse materiale ştiinţifice, religioase şi de altă natură pe această temă.

Subiect delicat , dar amplu dezbătut, avortul continuă să existe, din păcate, în rândul femeilor, producând şi astăzi numeroase victime. Eu vorbesc  şi în cunoştinţă de cauză, ca o femeie care a trăit şi în perioada nefastă, când acesta era interzis, de către autorităţile vremii. Nu are rost să mai amintesc de dramele cumplite şi suferinţele îndurate de  multe dintre noi. E trecut. Iar trecutul e bine să ţi-l aminteşti doar ca să nu mai repeţi unele evenimente neplăcute sau greşeli. Atât şi nimic mai mult.

Soții Ceaușescu, doi nebuni care hotărâseră să ne înmulțim ca iepurii….

Drept urmare, sub nici o formă nu voi susţine sau voi infirma necesitatea producerii unui avort. Asta pentru că trebuie să ţii cont de situaţia fizică şi materială a fiecărei femei, care rămâne însărcinată şi nu îşi doreşte acel copil,  precum şi de împrejurările care au dus la o sarcină nedorită.  De asemenea trebuie avut în vedere contextul politic şi social al ţării în care locuieşte femeia respectivă.  Pentru că într-un anume fel vede avortul o femeie din Suedia, de exemplu, şi în cu totul alt mod îl vede o nefericită din Afganistan, care nu are după ce bea apă şi îi şi mor copiii în războaie interminabile.

În Afganistan femeia e o sclavă, un fel de fabrică de copii….

Eu voi încerca să abordez acest subiect din punct de vedere holistic, ţinînd cont de amploarea şi complexitatea lui. Şi pentru că cititorii mei sunt oameni inteligenţi şi informaţi, m-aş simţi onorată dacă m-ar urmări cu atenţie şi obiectivitate.

Libertatea este cel mai preţios dar, făcut de Dumnezeu omului. Oamenii se nasc liberi şi tot liberi părăsesc această lume. S-a murit, s-a suferit şi s-au jertfit mulţi oameni pentru un strop măcar de libertate. Adică pentru ca oamenii să îşi hotărască singuri viaţa, precum şi modul cum să o trăiască. Libertatea de exprimare, libertatea de mişcare, de gândire, cât şi cea sexuală, sunt câteva din motivele pentru care oamenii s-au luptat între ei de-a lungul vremurilor. Cu succes sau nu, dar s-au luptat. La toate acestea eu aş adăuga şi libertatea femeii de a-şi hotărâ singură numărul copiilor. Pentru că, în opinia mea, nicio femeie nu este liberă, dacă nu decide singură când şi câţi copii aduce pe lume. E dreptul sacru al femeii de a alege dacă vrea să devină mamă sau nu. Asta este libertate şi ăsta este cursul vieţii şi nu altfel.

În lumea civilizată femeia poate hotărî să fie chiar mamă singură….

Şi pentru că este un subiect controversat, bineânţeles că sunt păreri diverse pe această temă. Cea mai frecventă atitudine este cea conform căreia avortul este un păcat, pentru că i se ia viaţa unui copil, adică dreptul de a se naşte. Interesant este să vezi cine sunt persoanele care predică acest lucru. Vei constata, fără surprindere, că sunt numai bărbaţi. Ascunşi sub diferite veşminte aurite, mai mult sau mai puţin sfinţite, respectivii invocă numele lui Dumnezeu într-o decizie personală a femeii. Dar tot sfiinţiile lor uită, voit sau nu, să amintescă faptul că, de la acelaşi Dumnezeu, avem liberul arbitru, atât noi, femeile, cât şi bărbaţii. Păi dacă avem libertatea de a alege, cum am putea oare s-o punem în practică dacă stau unii să ne judece faptele şi deciziile personale, care ne influenţează direct viaţa ?  În opinia mea lucrurile nu au logică şi nu se leagă. Eu cred că aşa zisul păcat este de fapt o formă de constângere şi de înspăimântare a oamenilor. Are la bază FRICA. Aceasta este cea mai nocivă şi mai distrugătoare stare a omului. Ea stă la baza multor nenorociri şi tragedii care au loc pe lumea aceasta.Conform acestor teorii , Dumnezeu, individualizat în fiecare din noi, ne terorizează atunci când luăm o decizie, băgând spaima  în noi, după ce tot EL ne-a creat, chiar după chipul şi asemănarea Lui. Oare ce interes ar avea Creatorul să îşi pedepsească propria creaţie, căreia tot El i-a dat posibilitatea de a alege prin liberul arbitru? Deci eu nu cred în pedeapsa de după moarte, pentru că sunt convinsă că nici unul dintre noi nu va pleca  pînă nu va plăti tot ce a făcut rău. Aici, pe Pământ,  vom primi ceeace merităm şi nu în altă parte. Doar aici se cuantifică dacă ai făcut o faptă bună sau rea, unde oamenii, în mod oarecum subiectiv, stabilesc unele criterii şi reguli de comportament. În viaţa veşnică, în care vom pleca toţi, contează doar evoluţia spirituală a fiecăruia aici, pe Pământ. Doar cu această încărcătură energetică vom pleca şi nicidecum cu  lucruri materiale.

În altă ordine de idei, aşa cum am mai spus, moartea nu există. În opinia mea este un cuvânt inventat de reprezentanţii religiilor pentru a induce frica în oameni care, în acest fel, pot fi mai uşor de controlat şi manipulat.

Moartea nu există, pentru că viaţa este eternă.

Ea nu are început și nici sfârşit.

Viaţa doar se extinde, creând noi forme de viaţă.

Viaţa este Dumnezeu. EL este libertate pentru că este nelimitat, infinit.

Când vom înţelege aceste realităţi simple, vom vedea lucrurile mult mai  limpede.

Drept urmare, pentru cei care spun că prin avort un suflet moare, le spun că sufletul nu poate muri. El este un sistem energetic care nu poate fi văzut sau atins. El este energia vieţii, este energia divină, este Dumnezeul din noi. Doar materia fizică are un sfârşit, nicidecum sufletul.

Trupul material și-a încheiat misiunea. Sufletul poate pleca în viața următoare….

În opinia mea, Dumnezeu nici nu aprobă nici nu dezaprobă avorturile. El ne-a dat un instrument decizional –  libertatea de a alege. Tot aşa Dumnezeu nici nu aprobă nici nu dezaprobă războaiele sau diferitele conflicte armate. În care fiecare parte beligerantă susţine că doar ea îl are pe Dumnezeu de partea sa. Nimic mai neadevărat. Dumnezeu este de partea tuturor, pentru că absolut toţi suntem CREAŢIA LUI. Acesta este adevărul şi nicidecum altul.

Drumul până la o familie fericită e lung și greu. Dar merită !

Şi pentru că eu cred că fiecare e liber să aibă o părere sau o atitudine referitoare  la acest subiect, nu voi discuta ce se află pe masa unora dintre noi, sub denumirea de hrană. Nu cumva şi acele animale sacrificate au şi ele ceva, acolo, care se cheamă tot suflet, deşi este neevoluat şi primitiv? Pentru că şi ele sunt tot de Dumnezeu create.

În continuarea acestui subiect, vom discuta despre consecinţele producerii unui avort, fie el spontan sau provocat. Pentru că, de fapt, asta este adevărata problemă a multor femei.