Există în Bucureşti o bisericuţă mai puţin cunoscută. Deşi e aşezată în apropierea marelui magazin UNIREA, pe lângă Hanul lui Manuc, lăcaşul de cult ortodox a rămas stingher în spatele blocurilor. Discreta biserică poartă hramul Sfântului Anton.

     Poate nu întâmplător această bisericuţă mi-a atras atenţia abia acum, deşi eu, ca mulţi alţii, am trecut de foarte multe ori pe lângă ea, fără să o remarc. Cum eu sunt convinsă că nimic nu e întâmplător pe lumea asta, pun o întrebare simplă – de ce acum şi de ce unei femei i-a atras atenţia bisericuţa dintre blocuri ?

     Pentru că sunt o persoană foarte receptivă la evenimentele din jurul meu, dar şi curioasă,am căutat răspunsul la câţiva prieteni cunoscători, dar şi în cărţi de specialitate. Aşa am avut surpriza să aflu că, în credinţa populară, femeile îl consideră pe Sfântul Anton un ocrotitor al lor, iar rugăciunile adresate lui se îndeplinesc aproape toate.

     Astfel, în fiecare marţi,preoţii de la biserica Sf. Anton primesc numai de la femei acatiste (bileţele scrise de mână prin care fiecare femeie îl roagă ceva pe sfânt sau pe Fecioara Maria), pe care, apoi, le citesc în timpul slujbelor religioase. Aceste acatiste conţin solicitări deloc neobişnuite ale femeilor – sănătate pentru ele şi familiile lor, pentru liniştea sufletească, dar şi foarte multe pentru un măritiş rapid cu un bărbat bun. Există, desigur, şi acatiste mai ciudate, adresate sfântului şi Fecioarei, care cer spulberarea duşmanilor, câştiguri la loterie şi multe alte bazaconii.

     Faima minunilor Sfântului Anton s-a răspândit în tot Bucureştiul şi mi-a stârnit curiozitatea. Aşa că într-o marţi am fost la biserica Sf. Anton, să văd lumea care vine pe acolo şi să iau pulsul evenimentelor.

      Când am ajuns se formase, deja, o coadă de peste două sute de femei, cu vârste diverse, începând de la optsprezece şi mergând la peste şaptezeci de ani. M-a impresionat plăcut faptul că doamnele şi domnişoarele erau pe cât de civilizate pe atât de îngrijit îmbrăcate.

       Se discuta în şoaptă, discret şi cu zâmbetul pe buze. Lipsea acea crispare şi tristeţe pe care le vezi la enoriaşele altor biserici. Asta însemna că speranţele lor în puterile Sfântului Anton erau de nezdruncinat.

       În afară de îmbrăcăminte, de la haine de firmă la cele mai modeste fuste şi jachete, mi-a plăcut şi gândirea pozitivă a femeilor care cred cu adevărat în minunile sfântului. Acest lucru creează o energie benefică fiecarei persoane şi o ajută să depăşească greutăţile vieţii.

      Stând  de vorbă cu unele doamne am aflat că vin de mulţi ani la această biserică pentru că Sf. Anton le-a ascultat rugăminţile şi că-l iubesc pe acest binefăcător spiritual. Unele femei au primit ajutor în cele mai negre perioade din viaţa lor. Aşa s-a întâmplat cu o tânără de treizeci de ani căruia un bărbat i-a salvat viaţa când era să se înece. Astăzi cei doi sunt căsătoriţi şi au un băieţel de trei ani. Ea depune mărturie că doar Sf. Anton a ajutat-o.

       Pentru că sunt o persoană convinsă că orice este posibil dacă gândeşti intens, într-o anumită direcţie, şi crezi că acel lucru s-a şi rezolvat, dau crezare întâmplărilor minunate din biserica Sf.Anton. De fapt ele sunt rezultatul gândirii noastre-dacă gândeşti pozitiv evenimentele din viaţa ta vor fi pozitive. Iar dacă ai o gândire negativă (frică,ură,grijă) toate evenimentele ce vor veni în viaţa ta vor fi doar negative. Şi cum un necaz nu vine niciodată singur, viaţa ta poate deveni un şir de supărări şi eşecuri.

        Nu aş fi scris despre biserica Sf. Anton dar văd în jurul meu multe femei care au probleme mari şi diverse în vieţile lor. N-ar strica să-şi facă puţin timp şi să-l viziteze pe Sf. Anton. Nu garantez că problemele lor se vor rezolva instant dar este un început în procesul de vindecare al vieţii lor. Merită să încercaţi !

   P.S. În bisericî poate fi admirată o icoană superbă, pictată de celebrul duhovnic Arsenie Boca. Se spune că icoana face anumite minuni. Că este aşa sau nu, eu nu ştiu.