Plimbările zilnice, dacă se poate prin soare, trebuie sa dureze minimum 15 minute. Aşa vei uita de depresie.

Subiectul depresiei este o temă intens dezbătută, analizată şi oarecum tratată de foarte mult timp.

Tratamentul ei este relativ, uneori ineficient, iar în majoritatea cazurilor greşit aplicat.

Această afecţiune este foarte perversă, uneori ia diferite forme de manifestare, alteori este în spatele unei alte deficienţe , iar de cele mai multe ori este greu de depistat din punct de vedere medical.

În opinia mea, nu este o boală propriu-zisă, aşa cum te-ar durea stomacul, de exemplu. Ea se instalează încet, subtil şi în timp, iar neconştientizând-o, îti cuprinde întregul corp. Aici includ şi sistemul nervos, care nu mai poate controla multe zone ale organismului, zone care o cam iau razna. Astfel, te apucă plânsul din orice, nu mai ai chef de mâncare, ai insomnii, dureri de cap şi, în general nu mai ai chef de nimic şi în special de viaţă. Ajunsă aici, coana depresie şi-a cam atins scopul, adică te-a scos din circuitul vieţii, la care erai conectat, şi ar dori să te ducă unde vrea dumneaei, adică la balamuc sau într-un  loc liniştit şi cu multă verdeaţă. Sunt multe persoane care, aflate în stadiul acesta de evoluţie a depresiei, fac unele lucruri pe care nu le-ar face în mod normal. Iar consecinţele sunt, desigur, tragice.

De aproape o lună pe cerul Bucureştiului n-a mai apărut SOARELE. Poate unii au sesizat, dar n-au dat importanţă acestui straniu fenomen, ignorîndu-l pur şi simplu. Alţii nu-l ignoră, dar nici nu sunt prea preocupaţi de lipsa razelor de soare. Iar cei mai mulţi, pur şi simplu nici n-au băgat de seamă acest lucru, luaţi cu activităţile zilnice.

Dar, cu siguranţă, toată populaţia, aflată în acest perimetru lipsit de lumina solară, simte, în mod conştient sau inconştient, că ceva nu este OK.

Atunci când mare parte dintre noi vom înţelege că oamenii, dar şi animalele, sunt strâns conectaţi cu mediul înconjurător şi chiar cu Universul, vom avea răspunsul la aceste fenomene deloc naturale şi neplăcute. Vom întelege că ele sunt pur şi simplu un răspuns la modul nostru de a ne comporta unii cu alţii şi toţi cu natura înconjurătoare. Regula este pe cât de simplă  pe atât de precisă – primim exact ceea ce noi dăruim. De aici fiecare să înţeleagă ce vrea.

Acest fenomen ce s-a abătut asupra Bucureştiului, de ceva timp, a produs disfuncţionalităţi în organismul unor semeni ai noştri.   Adică, unii au devenit mai melancolici, alţii mai trişti, iar alţii depresivi în adevăratul sens al cuvântului. Desigur, sunt şi alte stări ciudate şi nefireşti, dar tot depresie se cheamă.

În opinia mea, depresia este o afecţiune pe care o resimt în special femeile. Nu neapărat că sunt mai preocupate de viata de zi cu zi. Ci pentru că sunt mult mai sensibile la vibraţiile energetice din atmosferă şi recepţionează, conştient sau nu, anumite energii care nu întotdeauna sunt benefice organismului uman. Eu sunt convinsă de acest lucru pentru că, observând oamenii din jurul meu, de-a lungul timpului, am constatat manifestări diferite la femei, la bărbaţi sau chiar la copii. Nu vreau să spun că bărbaţii sunt mai puţin receptivi sau insensibili în faţa acestor fenomene atmosferice şi deci, mai puţin atinşi de depresie. Eu cred că sunt pur şi simplu mai rezistenţi sau chiar indiferenţi la simptomele perverse ale acestei afecţiuni. Şi uneori chiar e mai bine asa. Ei percep evenimentele din atmosferă exact aşa cum sunt, adică : e ploaie, e vânt, e mohorât, ninge etc.

Drept urmare, depresia, se instalează, uşor, tiptil, dar sigur, la femei, indiferent de vârstă sau activitate.

Sigur că şi eu am fost afectată de această cucoană parşivă şi deprimantă. Mi-a trebuit ceva timp să lupt cu ea, luând medicamente de tot felul. Efectul a fost zero. Până la urmă, după ce am citit, am studiat şi am analizat mai multe cărţi de specialitate, am reuşit să înţeleg şi “s-o dovedesc”.

Prin urmare, am să vă spun şi vouă, dragi prieteni, ce să faceţi ca să scăpaţi de această nesuferită care se instalează în viaţa ta când,  uneori, ţi-e lumea mai dragă.

1. Conştientizează, pur şi simplu, că eşti depresiv(ă). Aici analizează-te şi aminteşte-ţi că ai mai fost şi altă dată în starea respectivă. Diferenţa este că acum ştii, spre deosebire de data trecută când nu erai informat. Deci acum ştii că eşti depresiv. Trebuie să iei în primul rând nişte măsuri urgente, dar absolut necesare, cum ar fi să nu mai bei deloc alcool în această perioadă (cu alcoolul se hrăneşte această afecţiune şi te determină să faci lucruri cu urmări cumplite) şi să renunţi complet la orice medicament legat de vindecarea de depresie. Bea cât mai multe ceaiuri care-ţi fac plăcere cum ar fi cel de iasomie sau de fructe de pădure.
2. Spune-ţi în permanenţă în gând (sau chiar cu voce tare, de ce nu?) că te simţi foarte bine, eşti perfect sănătoasă şi fericită. Asta poţi s-o spui în special la locul de muncă, dacă ai vreunul, şi nu eşti încântată de activitatea pe care o prestezi.
3. Caută să faci ceva care-ţi place, chiar dacă nu ai neapărată nevoie. Cum ar fi să-ţi schimbi coafura, pe care tocmai ai schimbat-o, fă-ţi pedichiura sau manichiura, probeaza o fustă pe care n-ai mai îmbrăcat-o de multă vreme, dă-te cu parfum sau du-te la magazinul preferat de unde să-ţi iei ţie sau celor dragi ceva frumos dar nu neaparat şi necesar. Nu contează, fă ceva care-ţi place şi-ţi distrage atenţia de la depresie. Pur şi simplu n-o băga în seamă.
4. Dimineaţa, neaparat, fă nişte exerciţii de gimnastică. Nu ai nevoie să te duci neaparat la sală ca să foloseşti tot felul de aparate. Fă acasă, cum te trezeşti, câteva mişcări. Chiar dacă eşti mai plinuţă sau chiar suferindă, poţi mişca măcar puţin mâinile sau picioarele.
5. Încearcă să nu mănânci carne de nici un fel sau să bei alcool în perioada cât te baţi cu depresia, aşa după cum ţi-am mai spus. Atât carnea cât şi alcoolul nu te hrănesc pe tine, ci această afecţiune care s-a instalat în corpul tău. Şi, sub nici o formă, să nu mai mănânci nimic începând cu orele 18 seara, pentru că te va vizita şi surioara depresiei – insomnia, o belea la fel de nesuferită, care-ţi va face viaţa şi mai grea.
6. Dacă ai posibilităţi, la culcare, fă o cadă cu sare de mare sau plante aromatice. Unele prietene de-ale mele spun că în spuma formată ar fi bine să se bălăcească şi persoana cu care convieţuieşti permanent sau măcar ocazional. Eu cred că nu este o idee tocmai rea, dacă ai o cadă corespunzătoare şi nu aveţi dimensiunile unor hipopotami,   pentru că s-ar face inundaţie în casă, ar curge apa cu spume pe scări, ar veni vecinii să bată la uşă, să vadă ce se întâmplă, unii mai vigilenţi ar chema poliţia sau pompierii, şi, ce să mai vorbim, ar fi un dezastru.
7. Nu în ultimul rând, dragii mei, vă invit să râdeti. Face-ţi glume, jucaţi-vă cu copiii, cu bunicii, cu căţeii, cu mingea, între voi, nu contează. Sfidaţi depresia şi spuneţi-i că nu vă e frică de ea. Voi sunteţi stăpânii ei şi nicidecum invers.

Dacă nu aveţi cu cine sau cu ce vă juca sau distra, uitaţi-vă la TV, la un CD cu filme de comedie, singuri sau cu prieteni dragi. E de preferat să nu fii singur pentru că depresia întotdeauna caută astfel de oameni, izolaţi, rupţi de lume, pe care să-i controleze şi în final să-i stăpânească.

Jocurile cu copiii alungă depresia